Top-secret si mistere dezvaluite | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Libertate, Unitate, Fraternitate
Ochii imi sunt impaienjeniti, dar inima mi-e treaza. Urmaresc publicarea rezultatelor oficiale cu fiecare procent. Comunistii au inceput cu un impresionant 58% dupa 4% din voturi. Toti am strans din dinti si am trimis blesteme zidite de crezule milenar cu sorginte dacico-romana. Peste 40 de minute, interval necesar strangerii de informatii, au mai pierdut din procente iar acum au 49%. Totusi, nu este suficient ca sa piarda decisiv, deoarece PPCD-ul fariseicului Rosca a acumula 2%, asta insemnand un total de 51%. Inimile tuturor romanilor sunt in aceste momente pentru descatusarea surorii Romaniei - Basarabia. Sunt consternat cand aflu ca un primar de comuna este agresat in ziua alegerilor iar fiul lui este impuscat in picior. Am impresia ca in aceasta tara au venit cei mai descreierati "raketzi" din spatiul postsovetic.
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| postat de volkus in 2009-07-30 00:01 | General | 5 comentarii |
| media: 5.00 din 1 vot |
| postat de volkus in 2009-06-27 09:07 | General | 2 comentarii |
| media: 0.00 din 0 voturi |
| postat de volkus in 2009-06-06 10:53 | General | 3 comentarii |
| media: 5.00 din 4 voturi |
« Nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre »
Apostolul Pavel
Comunismul poate fi comparat cu o boală letală care afectează un copac uriaş, frumos şi cu foarte multe fructe. Aceasta boală face ca arborele să-şi piardă frunzele, rămânând uscat. Fiecare frunză este o moarte comprimată a unei istorii milenare a acestui neam atât de falnic. Toată intelectualitatea, tot tineretul ţării ucis în închisori, mutilat sufleteşte în numele acestui Popor. Ce este România de azi? Nu are cum să fie tot acel copac verde şi falnic, după ce i-au căzut cele mai verzi frunze. Este uscat, dar e viu. Se reabilitează, îşi curăţă toate cămăruţele celulotice astfel încât o nouă sevă, curată şi dătătoare de viaţă să ţâşnească prin rădăcinile acestuia. Aceste frunze în căderea lor la pământ au şoptit în taină sau au strigat neauzite sensul vieţii, al morţii şi al suferinţei la care au fost supuse. Această cruzime a omului asupra omului în România şi în tot ghetoul estic (recenta durere de pes Prut) se ascunde şi scapă mereu, făcând răni cât mai adânci Neamului.
De douăzeci de ani, suntem supuşi zilnic unui asalt informaţional. Începând cu decembrie 1989, televiziunea - apoi televiziunile, - au trecut de la cele două ore de emisie zilnică la program non-stop. Apar zeci de ziare. În acelaşi timp, preţurile au ţâşnit spre ceruri. Şi, lucru şi mai greu de înţeles, acelaşi produs costă diferit, în funcţie de magazinul din care îl cumperi. Am aşteptat economia de piaţă şi democraţia, precum un "Sesam, deschide-te" şi constatăm, după 10 ani, că multe uşi - în primul rând, cea a prosperităţii - nu s-au deschis.
Nu am ştiut şi nici astăzi încă nu ştim exact ce să facem cu această libertate care vine dupa atât de mulţi ani de dictatură, de sclavie, de sclavagism. Libertatea este un lucru foarte responsabil, responsabilitatea individuală creşte şi oamenii au fost contaminaţi de acest spirit de turmă în care toţi aşteaptă ca cineva să le spună ce să facă şi foarte puţini dintre ei îşi asumă responsabilităţi proprii, sau au iniţiative proprii, sau risca. Asta e valabil şi pe plan politic, şi pe plan individual.
Dacă Iisus Hristos a alungat idolii păgâni, tehnologia i-a adus înapoi. Noi temple s-au ridicat, mai pompoase şi dormice de jertfă ca niciodată, pentru Confort, Tehnica, Economii, Statul Supranaţional, Divertismentului. În aceste uriaşe temple se aduc jertfe pentru zeii stadionului, ai vitezei, ai consumismului, utilităţii, banilor, cunoaşterii, iraţionalului, sexului, nebuniei, revoluţiei, agnosticismului, ideologiilor. În nicio epocă anterioară conformismul, banalitatea, şi sterilitatea intelectuală nu au fost transformate în norme de gândire şi conduită morală. Doar în prezent, acestea au ajuns repede la maturitate maximă, drept catalizator servind o libertate fără modele morale.
Într-o ţară răvăşită de industrializarea comunistă şi subjugată miturilor societăţii de consum, să critici tehnologia sau să exprimi un punct de vedere sceptic faţă de majoritate este încă „politic incorect”. Ai paşaport cu cip, eşti liber să vizitezi Disneyland-ul, Las Vegas, să munceşti în UE. Te opui? Eşti un nimeni fără identitate. Întreaga ţară este alcătuite din milioane de nimeni, posesori de două mâini – forţă de muncă ieftină. Orice considerente etice sau religioase, care s-ar opune satisfacerii necesităţilor tehnologiei, plăcerii, sau ar interfera în mod „parazitar” cu logica ei, trebuie extirpat din Sistem.
În România, statul, mass media, intelectualii stângişti şi neoconservatorii se regăsesc de aceeaşi parte a baricadei în eforturile lor de legitimare a Sistemului. Fiecare, cu mijloacele lui, pune umărul la cristalizarea şi propagarea noii ideologii legată de tehnologie şi mondializarea capitalismului financiar. Noua ideologie are menirea să înlocuiască vechiul marxism, aruncat în derizoriu de „socialismul economist”, dar care îl continuă neschimbat în spirit. Regăsim aceleaşi mituri universaliste: Progresul, Munca, Siguranţa, Creşterea economică, la care s-a adăugat, Mediul înconjurător. Aceaşi insistenţă obsesivă asupra discursului abstract în detrimentul realului concret. Aceeaşi ideologie a nimicului, acelaşi mecanism de justificare a distrugerii omului în numele Omului. Miturile universaliste nu mai convieţuiesc sub aripa protectoare a Istoriei ca în vechiul marxism. S-au regăsit sub umbrela Democraţiei, Tehnologiei şi a Societăţii globale, treimea ce alimentează fantasmele sociale ale „omului foarte nou” . Difuzată prin mass media, impusă prin sistemul universitar şi workshopurile sponsorizate de stat, marile corporaţii şi ONG-urile mondialiste, noua ideologie dictează adevărul în câmpul social, decide ce este bine şi ce este rău în sfera morală, redefineşte sau înlătură tradiţiile şi vechile identităţi (religioase, naţionale, individuale).
Dezvoltarea exponenţială a tehnologiilor industriale a dus la apariţia producţiei de masă care, la rândul ei, a favorizat consumismul şi dezvoltarea pieţei mondiale. Astăzi sclavul are obligaţia nu numai să producă eficient, dar să şi consume – de aici nevoia de a înlocui teroarea cu gratificarea instantanee, mentalul parcimoniei cu o religie a confortului. Economismul, tehnicismul, scientismul şi anticreştinismul sunt cele patru direcţii de forţă ale noii ideologii globaliste promovată de nomenclatura comunistă convertită în oligarhie. Globalismul a înlocuit o ideologie universalistă expirată (comunismul) cu un produs mai funcţional. Noua ideologie legitimează superstatul continental (EU) şi aspiraţiile spre o organizare statală mondială. Nu contează caracteristicile de moment ale noului stat – logica sa funcţionalistă nu-l împiedică să se „umanizeze”, să ofere drepturi democratice atâta timp cât „umanizarea” este de natură tehnic-normativă şi favorizează instrumentalizarea tuturor aspectelor vieţii sociale. Diferenţele de suprafaţă, nicidecum esenţa, sunt cele care separă comunismul de capitalism. Paşapoartele biometrice nu sunt decât vârful icebergului. Urmându-şi propria lui logică, Sistemul urmăreşte să elimine nu numai formele de organizare tradiţionale, ci chiar omul în calitatea sa de persoană.
În momentul în care România a intrat în Uniunea Europeeană, ea a devenit parte din această societate complexă, cu avantajele ei imediate şi consecinţele nefaste pe termen lung. Avantajele imediate ale integrării îi orbesc însă pe intelectualii noştri care nu mai văd partea goală a paharului. În mod paradoxal, “standardele occidentale” nu au dus la o creştere substanţială a calităţii vietii. În marile oraşe, globalizarea înseamnă mall-uri anonime, trafic infernal, poluare, birocraţie şi corupţie endemică, ritm de muncă alienant impus de neosclavagismul voluntar din marile corporaţii şi goana permanentă după valori materiale. La sate, globalizarea n-a făcut decât să desăvârşească procesul început sub comunişti: distrugerea sistematică a vieţii ţăranului romăn. Postmodernitatea instituţionalizată, prin maşinăria propagandistică a tehnoglobalismului, inventează probleme false sau le pune pe cele reale în termenii care-i convin. Fie că suntem de acord cu “încălzirea globală”, fie că o negăm, avem obligaţia s-o formulăm în termenii lui Al Gore. În România, dezbaterea iscată de prezenţa icoanelor din şcoli a pornit de la o situaţie inventată de filiala românească a unei organizaţii mondialiste. Problema “drepturilor omului” în România este adusă pe tapet în mod artificial de un cerc restrâns de românofobi atei, şi ei în solda mondialiştilor sângişti. Aşa numita “societate civică” dă lecţii de democraţie şi occidentalism de pe poziţiile ong-urilor finanţate de un George Soros . Inventează noi şi noi drepturi pentru “minorităţi” pentru a slăbi statul naţional şi unitatea organică a neamului Cine n-ar uita şi de casă şi de masă dacă ar fi să lucreze pentru Microsoft-ul lui Bill Gates? Când la Bucureşti, când la Londra sau Seattle...Să-ţi bei cafeaua “Starbucks” în timp ce conduci maşina pe autostrada transcontinentală... Să te închipui dimineaţa femeie, la prânz bărbat, şi seara, să te culci în cyberspace cu amante de sex incert. Să dormi visându-te hibrid, un post-om... Dimineaţa, să te întrebi cum vei reacţiona când, peste câţiva ani, fiul tău te va anunţa: “Tată, eu n-am timp dar te poţi adresa inteligenţei artificiale din mine”
Grupurile organice au tradiţii, o viaţă emoţională şi spirituală puternică şi bine structurată. Greu să le pătrunzi. Odată ce grupul organic este dezmembrat – tata pleacă la cules de căpşuni în Spania, mama cântă într-un bar din Italia, copilul rămâne cu rudele din satul vecin - individul devine un dezrădăcinat, un izolat în mijlocul masei. În acest moment intervine propaganda “umanistă”. Începe să-l proslăvească: tu eşti măsura tuturor lucrurilor, Dumnezeul Dumnezeilor! Individul nu are nici o protecţie. Unele voci îi soptesc: Eşti cel mai frumos! Altele: Eşti cel mai bun! Oscilează mereu. Propaganda “umanistă” îi arată însă drumul integrării. Poate deveni cetăţean al lumii dacă se reintegrează într-un nou grup. Un grup constituit artificial: o echipă de muncă, un grup de interese, un partid, o comunitate de homosexuali. În noul grup, individul este în acelaşi timp un “individualist” absolut, o monadă perfectă şi o fiinţă complet masificată. Odată integrată în UE, România trebuie să furnizeze “cetăţeni ai lumii”. Iată de ce, prin diverse mijloace, economice şi legislative, statul şi unele ONG-uri “iluminate” trebuie să “spargă” grupurile organice legate prin “loialităţi înguste”. Acelaşi lucru l-a încercat şi Ceauşescu dar cu succes limitat.
Menirea educaţiei actuale nu este să producă scriitori şi filozofi sau oameni de caracter, ci armate de „cadre competente”, analfabeţii culturali care servesc tehnologia şi instituţiile statului supranaţional. “Celula de rezistenţă” împotriva status-quo-ului se află acum la nivelul persoanei concrete. Doar un comportament individual exemplar, o angajare personală eroică, relaţii interumane autentice, faţă către faţă şi “personalizarea” fiecărei situaţii - ar oferi fiinţei umane din spaţiul românesc şansa unei vieţi demne şi libere.
Cultura, această mamă iubitoare, care ne mângâia pe ascuns în timpul comunismului, unde este acum ? Înainte de ’89 aceste valori puteau fi păstrate printr-o cultură a dar acum pericolul care le ameninţă este acela al barbariei şi imoralităţii, şi mai ales al nepăsării, al indiferenţei faţă de cultura unei populaţii dezamăgite, dezorientate, obosite, decepţionate. Revistele străine şi cărţile interzise erau citite cu sfinţenie, Soljeniţin, Orwell sau Pasternak circulau din mână în mână şi erau devorate până la ultimul punct. Arta, cultura deveniseră ultima fortareaţă a rezistenţei. Acum, pieţele sunt inundate de valori şi non-valori. Reviste cu busturi şi posterioruri feminine sunt expuse la fiecare o sută de metri, iar înjurăturile sunt ceva la ordinea zilei. Cerşetorii falşi încearcă să trezească sentimente născute din obligaţia unei educaţii icnite. Tinerii petrec mai mult timp socializând în reţele virtuale şi visând la fete ireale, ascunse după poze editate şi doar aspect fizic. Arta nu mai este « mişto », iar cei care învaţă sunt priviţi ca inadaptaţi sau ca nişte inşi care nu se vor bucura niciodată de ceea ce le oferă viaţa…
Cine sunt formatorii de opinie de astăzi ? Care este libertate pe care am dobândit-o din punct de vedere informaţional ? Avem o presă liberă să scrie tot ce vrea şi mai ales liberă să nu scrie nimic despre ce nu vrea patronul să se scrie ! Patronul sau patronii patronului. În ce fel de democraţie am ajuns dacă cele mai importante decizii se iau cu acordul a 10% din populaţia Ţării ?!
Câţi dintre cetăţenii României sunt informaţi aşa cum ar trebui în privinţa problemelor sau hotărârilor referitor la soarta întregii ţări? Le dăm investitorilor străini dreptul să cumpere cât vor din pământul Ţării ? Le dăm voie să facă ce vor cu proprietăţile funciare ? Le dăm voie străinilor sau privatizaţilor autohtoni să se facă proprietari pe bogăţiile subsolului românesc? Le dăm voie să taie pădurile şi să exporte lemn brut, aşa cum odiosul regim ceauşist nu permitea? Desfiinţăm irigaţiile şi-i lăsăm pe rromi să fure şi să topească ţevile de aluminiu ca să aibă ce exporta în Turcia? Cedăm străinilor sistemul bancar, sistemul energetic? Le vindem străinilor fabricile noastre, pe care ei să le demonteze, să le vândă la fier vechi şi să trimită în şomaj eroica noastră clasă muncitoare, obligând astfel milioane de români să plece în bejenie prin alte ţări străine?! După 22 decembrie 1989 societatea românească s-a confruntat cu zeci de probleme la a căror rezolvare nu a fost nimeni dintre noi întrebat, soluţia venind în plic, de la FMI, de la UE şi de la alte organisme internaţionale dătătoare de credit şi subjugatoare pentru o perioadă nelimitată.
De ce în România nu s-a ţinut un referendum pe tema intrării noastre în Uniunea Europeană ? Un subiect atât de important nu a fost pus niciodată în dezbatere publică! S-a organizat în 2003 un referendum la care s-a furat pe faţă, cu neruşinare şi cu acceptul întregii noastre mass media, liberă prin Constituţie să nu ştie de nici o obligaţie faţă de Dumnezeu, faţă de adevăr, faţă de cititori ! Asta înseamnă libertatea cu care ne-am pricopsit după 1989! Libertatea de a deveni slugile Europei, de a pleca peste mări şi ţări, unde să ne umilim cerşind un loc de muncă, de cele mai multe ori mizer şi prost plătit. Dar decât sărăcia de acasă, sărăcia de după 1990, sărăcia provocată cu multă metodă de emanaţii revoluţiei, e bună orice slujbă în Occident, căci înseamnă supravieţuirea ta ca persoană…. Dar nu şi supravieţuirea noastră ca neam, ca naţiune, ca stat, ca ţară !
Până şi numele de român ni l-am pierdut, iar asta cu concursul asumat pe faţă al presei noastre, al întregii mass media. După 1990 am căpătat mai multă demnitate şi mai ales am căpătat libertatea de a nu mai ţine la propria demnitate ! Nici ca persoană, nici ca popor ! Devii suspect şi anacronic dacă mai nutreşti asemenea sentimente ! Presa şi toţi oamenii implicaţi în ea au „libertatea” să facă din ţânţar armăsar şi să-şi năucească cititorii ori telespectatorii cu toate prostiile şi mizeriile, cu toate fleacurile şi cancanurile, cu scandalurile cele mai penibile, împiedicându-i pe bieţii oameni să vadă şi mai ales să înţeleagă nenorocirile, la scara istoriei mari, care se petrec ori ni se pregătesc, atât fiecărui individ în parte, cât mai ales la nivel comunitar, naţional ori planetar !
Poarta către libertate care s-a deschis după 1989 este cu resort elastic şi s-ar putea închide oricând vor cei care o ţin deschisă. De fapt, câţi dintre noi au gustat libertatea? Să o guste atât de dornic încăt să o redea şi fraţilor noştri de peste Prut ? Ce împiedică România să ia o atitudine fermă pe arena internaţională ? Frica de Stăpâni, bineînţeles. Nicolae Titulescu spunea « Sentimentul naţional este acela care asigură existenţa popoarelor ». Ce sentiment naţional avem noi ? Tinerii de astăzi preferă aderarea la anumite curente globaliste astfel încât să nu mai fie nevoie să răspundă de neam, de valorile care le-au dat lor naştere. Cine mai realizează ce pentru acest pământ pe care ei scuipă au murit oameni şi destine au fost distruse ? Ce se întâmplă cu limba noastră ? Nu există discuţie normală fără pomenirea câtorva draci. Comunismul ne-a pus copii în braţele partidului, iar PseudoDemocraţia a luat la convertire o societate deja demonizată şi unde Dumnezeu se mai ascunde în mintea celor neînfricaţi.
Populaţia de astăzi nu este poporul. Sunt doar nişte nume şi cifre, nişte piloni organici de susţinere a unei pieţe generatoare de bani şi oportunităţi pentru nişte patroni internaţionali. Poporul adevărat e cântecul lui Tudor Gheorghe, poporul adevărat e suspinul lui Sterian, poporul adevărat e copilul de la grădiniţă care nu are telefon mobil, deoarece părinţii lui îl lasă în grija Domnului, nu a unui aparat electric. Frica de a ieşi din turmă, frica de a rupe şablonul ne este inspirată din ce în ce mai mult. Nu mai luptăm pentru nimic, ne mulţumim cu fotoliul în care stăm şi unde ne odihnim mai mult minţile decât trupurile.
Nu trebuie să ne lăsăm supuşi influenţelor subliminatoare din societatea noastră meschină. Conformismul este marea noastră greşeală. Într-un duet destructiv cu superficialul, acesta a găurit sufletul naţional, atunci când toţi aveau impresia că nu mai trebuia să lupte pentru ei. România încă este acel copac uscat şi plin de viermi. Noi trebuie să fim cei mai iubitori şigrijulii grădinari dacă vrem ca acest copac superb să dea roade din nou.
| postat de volkus in 2009-05-05 19:00 | General | 5 comentarii |
| media: 4.00 din 8 voturi |
Se pune intrebarea, cum de a murit atunci "inecat in propria voma " daca s-a sufocat cu un articol de lenjerie care i-a intrat, sau i-a fost introdus fortat in gura? Si cum se explica echimozele de pe fata pe care nu le avea inaintea mortii, dupa cum au declarat cativa dintre cei care l-au vazut in ziua precedenta decesului ? Marea majoritate a biografilor prozatorului au considerat moartea lui "ciudata", "suspecta", "nefireasca", "inconjurata de mister", "neelucidata ", petrecuta in conditii "neclare", "stranii", "obscure", etc, insa putini au fost aceia care s-au incumetat sa patrunda in labrintul ipotezelor si al scenariilor puse in circulatie pentru a investiga si dezlega misterul mortii autorului romanelor "Delirul" si " Cel mai iubit dintre pamanteni", care aveau sa-i pecetluiasca destinul.
Daca inaintea evenimentelor din decembrie ’89 nici nu se putea discuta macar despre o cercetare competenta in cazul mortii suspecte a unei personalitati, dupa inlaturarea regimului comunist, cand s-a incercat obtinerea unor informatii dela Institutul Medico-Legal sau dela cei abilitati cu ancheta mortii lui Marin Preda, dorinta ziaristilor de elucidare a cazului a fost intampinata cu raceala si indiferenta, sau cu lansarea unor versiuni neconforme cu realitatea. Motivul ? Asupra mortii lui pluteste umbra sinistrei institutii care nu este straina de acel "accident", asa cum nu este straina de moartea multor altor dizidenti din tara sau de peste hotare care devenisera incomozi sau indezirabili pentru regimul comunist. Distinsul doctor Serban Milcoveanu care a analizat din punct de vedere strict medical aspectele mortii clinice a prozatorului, bazandu-se pe acel "facies cadaveric" al lui Marin Preda, demonstreaza netemeinicia zvonurilor lansate de cei interesati sa deruteze opinia publica si sa-i denigreze memoria. El a pus diagnosticul de asasinat, intr-un articol publicat in revista "Lumea Magazin" din septembrie 2002. Si realizatoarea de programe TV Mariana Sipos, care a cercetat cu minutiozitate dosarul de ancheta al procuraturii, cat si cel de urmarire penala a scriitorului de catre organele de filaj ale securitatii si a publicat cartea intitulata "Dosarul Marin Preda", considera ca zvonul lansat in legatura cu asa zisa lui moarte prin "inecare in propria voma" este o infamie. In legatura cu certificatul de deces eliberat de IML, in care se mentioneaza "asfixia mecanica cu un corp moale", Mariana Sipos concluzioneaza ca este posibil sa fi fost asfixiat cu o perna, datorita urmelor vinete pe care le avea pe buza de sus.
Marin Preda ar fi implinit anul acesta la 5 August varsta de 86 de ani daca nu ar fi fost luat in vizorul securitatii dupa aparitia romanului "Delirul", roman care readuce in actualitate profilul moral al maresalului Antonescu. Prezentarea conducatorului Romaniei din perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial intr-o lumina pozitiva a fost considerata la timpul respectiv o incercare de reabilitare a celui care a ordonat Armatei Romane sa treaca Prutul pentru eliberarea Basarabiei strabune. Marin Preda avea in pregatire un alt roman in care intentiona sa arate cum au fost lichidate valorile neamului nostru in obsedantul deceniu. In romanul "Cel mai iubit dintre pamanteni" eroul principal pomeneste la un moment dat despre "era ticalosilor". Notitele volumului al doilea din "Delirul", impreuna cu o valiza plina cu documente care se aflau in fisetul lui personal au disparut imediat dupa moartea scriitorului. Dupa unii investigatori ai acestui caz, Marin Preda devenise deosebit de incomod atat pentru rusi, care nu puteau uita infrangerile suferite in fata armatei romane conduse de Antonescu dincolo de Nistru, cat si pentru cuplul dictatorial din Romania, deoarece in acest volum el face o subtila aluzie la pretentiile sotiei dictatorului de a se afirma in viata politica a tarii. De remarcat similitudinea mortii lui Marin Preda cu cea a actorului Amza Pelea care a spus intr-unul din monologurile lui care ne descreteau fruntile, in contextul unei intamplari din orasul Bailesti: "Leana lui Zapacitu din capul satului". "Zapacitu" era porecla concetateanului sau pe nume Galiceanu, dar aceasta aluzie avea sa o plateasca cu viata deoarece a fost dat pe mana lui "Radu", adica iradiat, cum obisnuia dictatorul sa ceara securitatii lichidarea adversarilor regimului, ai indezirabililor sau ai asa zisilor tradatori. Ne amintim de asasinarea fotbalistului Dan Coe, a lui Cornel Chiriac, a istoricului Vlad Georgescu care a primit urmatorul mesaj de amenintare:"daca il dai pe Pacepa (Orizonturi rosii), vei muri", precum si a altor catorva din conducerea postului de radio "Europa Libera", a inginerului Gh.Ursu, a lui Virgil Trofin, a lui Vasile Patilinet la Ankara, ca sa dam numai cateva nume ale celor lichidati de organele de represiune aflate in slujba dictatorului.
Cel care avea sa plateasca cu viata faptul de a-si fi permis sa faca cativa pasi in afara liniei frontului in care erau inregimentati scriitorii care acceptasera tezele proletcultiste ale realismului socialist, slugoii si poetii de curte care elogiau "realizarilii epocii de aur" si-l tamaiau pe dictator dedicandu-i osanale si omagii, s-a nascut la data de 5 august 1922 intr-o comuna din judetul Teleorman, Silistea-Gumesti, pe care o descrie in capodopera lui epica "Morometii". Aceasta ampla fresca a vietii unui sat romanesc din Campia Dunarii, in care este conturat cu linii viguroase taranul Ilie Moromete i-a adus autorului premiul de Stat in anul 1956. Se poate afirma cu certitudine ca ascensiunea si celebritatea lui Marin Preda s-au datorat in cea mai mare masura aparitiei acestei carti care l-a situat ca prozator epic imediat dupa Liviu Rebreanu in istoria literaturii romane, celebritate care i-a dat constiinta deplina a valorii sale. In anul 1968 este ales vicepresedinte al Uniunii Scriitorilor Romani, doi ani mai tarziu este numit director al Editurii Cartea Romaneasca nou infiintata, in anul 1971 primeste premiul Uniunii Scriitorilor pentru romanul "Marele Singuratic" iar in anul 1974 este ales membru corespondent al Academiei Romane. In anul 1975 publica volumul "Delirul", in 1977 "Viata ca o Prada" in care descrie drumul sinuos parcurs, la capatul caruia il astepta consacrarea, iar in anul 1980 apare ultimul sau roman de mare succes intitulat "Cel mai iubit dintre pamanteni", dupa care, la data de 16 mai este gasit mort in camera lui de creatie de la Palatul Mogosoaia, "dupa o noapte de betie", asa cum s-a zvonit in cercurile literare si in masmedia controlata de partid imediat dupa acel tragic eveniment.
A fost un scenariu initiat si pus in circulatie de cei care au avut misiunea de a-l elimina intrucat se indepartase de la "linia partidului", devenise prea independent si, datorita popularitatii de care se bucura, isi luase anumite libertati permitandu-si sa scrie lucruri care nu puteau fi pe placul nici al Moscovei si nici al tiranilor care tineau tara sub teroare cu ajutorul unui aparat de opresiune alcatuit din elemente aduse de la periferia societatii.
Marele succes la public al lui Marin Preda nu putea sa nu trezeasca sentimente de invidie si in randul unora dintre confratii sai, atat inainte cat si dupa evenimentele din decembrie ‘89. Detractorii lui au incercat sa minimalizeze valoarea literara a operelor sale declarand ca a fost un produs al regimului comunist si faptul ca a colaborat cu acest regim este impardonabil.
Sa vedem insa cum s-a desfasurat "colaborarea" lui cu regimul comunist si care au fost relatiile sale cu securitatea care primea note informative despre el chiar si de la bunii lui prieteni sau de la unii colegi de breasla, care figurau cu nume conspirative de informatori in documentele securitatii. In Dosarul de Urmarire Informativa (DUI) a lui Marin Preda, Dosar care cuprindea 4 volume si era intitulat "Editorul" , exista o nota a secu
ritatii datata 16 noiembrie 1972 in care se mentioneaza ca "Marin Preda este lucrat de organele noastre prin DUI pentru faptul ca este cunoscut cu manifestari negative cu privire la politica partidului si Statului nostru". Dupa "Tezele din aprilie" prin care Nicolae Ceausescu anunta inceputul asa zisei "revolutii culturale" dupa model chinezesc, securitatea a inceput urmarirea tuturor plecarilor peste hotare ale scriitorilor, considerati potentiali dusmani ai "revolutiei culturale".
Se cunoaste faptul ca Marin Preda era in evidenta securitatii inca din anul 1966. Toate deplasarile si intalnirile lui erau urmarite de o armata de agenti care il supravegheau in permanenta. In notele informative cu privire la convingerile lui personale despre regimul de la putere, se mentiona: "declaratii dusmanase la adresa oranduirii", "refuzul lui de a colabora la organul CC al PCR Scanteia", precum si unele afirmatii cu privire la lipsa de libertate a presei in Romania. Intr-una din aceste note se preciza ca in anul 1965 Marin Preda fusese la Paris unde se intalnise cu "transfugii fata de care a criticat regimul comunist din Romania". In luna ianuarie 1972 un alt informator al securitatii care semna "Artur", scria ca Marin Preda se intalnise la Paris cu Monica Lovinescu si cu alti colaboratori ai postului de radio "Europa Libera". In baza acestor note, cat si a unui referat al securitatii in legatura cu "activitatea lui dusmanoasa", convorbirile telefonice i-au fost interceptate prin montarea la domiciliu a unui dispozitiv de ascultare, iar la sediul Editurii "Cartea Romaneasca" s-au facut dese perchezitii noaptea. Cat priveste "colaborarea" lui cu regimul comunist, aceasta se poate stabili cu usurinta citind declaratia criticului literar Marin Mincu caruia nu i se publicau lucrarile fiind acuzat ca in scrierile lui este prea de "dreapta". Marin Preda, directorul Editurii l-a aparat insa punand la punct pe un denigrator al acestuia printr-o injuratura neaose, publicandu-i apoi toate lucrarile. Iata cum il caracterizeaza Marin Mincu pe acest asa zis "produs al proletcultismului":
"Marin Preda era un om de o elevata noblete, comportandu-se in orice imprejurare ca un adevarat aristocrat; el avea rabdarea nobila sa-i asculte pe toti cei care i se adresau si sa le raspunda cu franchete si naturalete. De asemeni el apreciaza "onestitatea intelectuala a lui Preda si incapacitatea lui organica de a tolera minciuna si injustitia, de orice fel ar fi fost acestea."
La randul lui, Nicolae Breban declara ca Marin Preda i-a publicat romanul "Ingerul de gips", desi era ostracizat in tara intrucat participase peste hotare la manifestari anticomuniste.
Despre organele de represiune care tineau tara sub teroare, eroul romanului "Cel mai iubit dintre pamanteni" foloseste la adresa lor epitete precum "duri", "cretini", "primitiv" (un colonel de securitate), "demagog rudimentar" (un general), "analfabet periculos" (un gardian pe care pana la urma l-a omorat de teama de a nu fi el ucis de acesta), etc.
Puteau fi trecute cu vederea aceste pareri infamante ale lui Marin Preda la adresa baietilor cu petlite albastre la veston? Conjunctura le era extrem de favorabila. Aveau acordul cabinetului 2, deoarece
sotia dictatorului fusese vizata direct in aluzia referitoare la dorinta ei de implicare in viata politica, precum si sprijinul logistic al rusilor care se simtisera ofuscati la aparitia volumului "Delirul". Cu cateva zile inaintea mortii lui, dupa cum declara fratele sau, scriitorul a primit cateva amenintari cu moartea si i-a marturisit, "sunt un om terminat", exact ca in cazul lui Vlad Georgescu. Si baietii s-au tinut de cuvant, exact ca in cazul lui Vlad Georgescu care a dat pe post "Orizonturile Rosii", carte care a dezvaluit occidentului adevarata fata a dictatorului roman. Pentru a demonstra ca nu sunt primitivi, i-au varat un cearsaf in gura, sau i-au pus o perna pe fata, "astupandu-i orificiile respiratorii", dupa cum reiese din raportul intocmit de IML. Cea mai autorizata parere asupra mortii lui Marin Preda ramane insa cea a medicului Serban Milcoveanu, care, bazandu-se pe declaratiile unor martori care l-au vazut pe Marin Preda imediat dupa moarte, este convins ca a fost otravit cu cianura de potasiu, deoarece cadavrul lui nu avea culoarea livida specifica tuturor cadavrelor, ci era de culoar
e "rubinie, de un rosu deschis", culoare specifica a celor morti in urma inhalarii cianurei. De aceiasi parere este si fosta sotie a scriitorului, Elena Preda, care este convinsa ca sotul ei a fost otravit. Si Aurora Cornu, prima lui sotie, a declarat intr-un interviu acordat la Paris Lucretiei Barladeanu "Dupa ce am vazut fotografiile date de politie cu cadavrul lui Marin nu poti sa nu te intrebi daca nu este vorba de un asasinat".
Moartea scriitorului Marin Preda ramane, deocamdata, un caz nerezolvat. Daca Justitia va fi pana la urma epurata de magistratii obedienti pana la sevilism fata de puterea "emanata" in convulsiun
ile din decembrie ‘89, se va afla cine sunt autorii acestui asasinat politic, cat si al multor alte asasinate executate la comanda politica. Sa speram insa ca intrara Romaniei in structurile europene, precum si dorinta de purificare a societatii vor declansa operatia de purificare a tuturor Institutiilor Statului si eliminarea tuturor colborationistior unui regim recunoscut a fi fost cel mai inuman din Europa, regim care, raportat la numarul de locuitori ai tarii noastre, a dat cel mai mare numar de victime si de tortionari.
| postat de volkus in 2009-04-28 23:26 | Istorie | 3 comentarii |
| media: 5.00 din 4 voturi |
masini, sunt intotdeauna zdrobiti.
2) Cainii, pisicile si copii mici sunt uneori in mod natural ghemuiti in pozitia fetala. Si tu ar trebui sa faci la fel in caz de cutremur. Este un instinct de supravietuire natural. Poti supravietui intr-un mic gol. Du-te langa un obiect, langa o canapea, langa un obiect mare si voluminos, care se va comprima intr-o oarecare masura, dar care va lasa un gol langa el.
3)Cladirile din lemn sunt cele mai sigure cladiri in timpul unui cutremur. Motivul este simplu: lemnul este flexibil si
se misca cu fort cutremurului. Daca acea cladire din lemn se prabuseste, sunt create mari goluri de supravietuire.
De asemenea, cladirile din lemn au mai putina greutate concentrata care se poate
prabusi. Cladirile din caramizi se vor sparge in caramizi individuale. Caramizile vor cauza multe rani, dar mai putine trupuri zdrobite decat lespezile din beton.
4)Daca esti in pat, pe timp de noapte si apare un cutremur, pur si simplu rostogoleste-te jos din pat. Un vid de
siguranta va exista in jurul patului. Hotelurile pot obtine o rata mai mare de supravietuire in cutremure, daca pun un semn pe spatele usii fiecarei camere, spunandu-le ocupantilor sa se intinda pe podea, langa baza patului, in timpul unui cutremur.
5)Daca apare un cutremur in timp ce te uiti la televizor si nu poti scapa usor iesind pe geam sau pe usa, atunci intinde-te jos si ghemuieste-te in pozitie fetala, langa canapea sau un obiect mare.
6) Toti care se pun sub usa de la o intrare cand cladirea se darama sunt omorati. Daca stai sub o usa de la o intrare si tocul usii cade inainte sau inapoi, vei fi zdrobit de tavanul de deasupra. Daca tocul cade in parti, vei fi taiat in doua de intrarea usii. In oricare din cazuri vei fi omorat.
7)Niciodata sa nu mergi la scari. Scarile au un moment de frecventa diferit (se leagana separat de partea principala a
cladirii). Scarile si restul cladirii se lovesc reciproc incontinuu, pana cand are loc prabusirea scarilor. Oamenii care se duc pe scari inainte sa se prabuseasca, sunt ciopartiti de treptele scarii. Sunt mutilati oribil. Chiar daca imobilul nu se prabuseste, nu mergeti pe scari. Scarile sunt cea mai de asteptat parte a cladirii de a fi avariate. Chiar daca scarile nu sunt prabusite de cutremur, s-ar putea prabusi mai tarziu, cand ar putea fi aglomerate cu oameni. Ar trebui intotdeauna sa fie verificate chiar daca restul cladirii nu este avariat.
8) Mergeti langa zidul exterior al cladirilor sau in afara lor daca este posibil - este mult mai bine sa fii langa exteriorul unei cladiri decat in interior. Cu cat esti mai in interior fata de perimetrul exterior al cladirii, cu atat este mai mare
probabilitatea ca drumul tau de scapare sa fie blocat.
9) Oamenii din interiorul vehiculelor sunt zdrobiti cand soseaua de deasupra cade intr-un cutremur si le zdrobeste
vehiculele, ceea ce s-a intamplat cu lespezile dintre puntile de trecere al Autostrazii Nimitz. Victimele cutremurului din San
Francisco au stat in interiorul vehiculelor. Au fost tot omorati. Ar fi putut cu usurinta sa supravietuiasca iesind afara si intinzandu-se langa vehiculele lor. Toate masinile zdrobite au avut goluri de aproximativ 1,5 m langa ele, cu exceptia masinilor care au avut coloane cazute direct peste ele.
10) Am descoperit, in timp ce ma taram inauntrul unei institutii ziaristice si al altor institutii cu multa hartie, ca hartia nu se taseaza. Se gasesc goluri mari in jurul teancurilor de hartie.
multumiri Doug Copp
| postat de volkus in 2009-04-26 08:28 | General | 1 comentarii |
| media: 3.67 din 3 voturi |
Nu sînt sigur încă, dar cred că într-un an şi jumătate, doi maximum vom avea un cutremur catas trofal, în jur de 7 grade pe scara Richter. Pot afirma asta 50%. Eu nu pot să prezic cu siguranţă un cu tre mur cu doi-trei ani înainte. Pot spu ne sigur doar cu trei zile înainte. În ultimii ani nu s-au evidenţiat seisme mai mari de 5-6 grade şi din această cauză tot timpul se acumulează energie în scoarţă. Energia acumulată, care izbucneşte la un moment dat, conform teoriei relati vităţii, degajează tot. Vedeţi, în China, după cutremurul mare au venit 1.500 de cutremure mici. Energia pe care o captează zona Vrancea este acumulată de la soare. Energia solară pe care o primim pe Pămînt este de 108 jouli/mp pe zi, iar energia radiaţiei gra vitaţionale este de 107 jouli/mp pe zi. Ne în tre băm atunci unde se duce această energie? De ce putem capta energia solară şi nu şi energia ra diaţiei gravita ţio nale. S-au făcut multe teste care au fost fundamental greşite, pentru că energia radia ţiei gravitaţionale nu mai poate fi redată a doua oară decît după ce se consumă. La fel e atunci cînd soarele radiază şi dă naştere plantelor care au nevoie din nou, pentru a reveni, de energia lui. Or, această energie nu mai este redată sub aceeaşi formă. Aşa şi aici. Eu am creat o nouă me todologie de evidenţiere a energiei gra vitaţionale care acţionează asu pra particulelor. Aici este cheia pre dic ţiei cutremurelor. Aţi văzut cum ex plo dează vulcanul cu o extraordina ră forţă? Ne punem întrebarea: oare acest Pămînt de milioane de ani are atîta energie cîtă se emană prin vulcani? E o ipoteză care se va ve rifica nu peste mult timp. Radiaţia solară acumulată de vulcan este ca o oală pe foc căreia îi trebuie energie ca să clocotească. Soarele este vinovatul acestor catastrofe naturale."
Doamne, ajuta-ne pe noi, pacatosii!
| postat de volkus in 2009-04-25 21:29 | General | 3 comentarii |
| media: 5.00 din 1 vot |
| postat de volkus in 2009-04-20 10:15 | General | 3 comentarii |
| media: 5.00 din 3 voturi |
| postat de volkus in 2009-04-14 00:01 | General | 0 comentarii |
| media: 5.00 din 6 voturi |
| postat de volkus in 2009-04-07 17:45 | General | 1 comentarii |
| rasfoieste in continuare |
| << | 2010.Februarie | >> | ||||
|---|---|---|---|---|---|---|
| 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
| 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
| 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
| 22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
| 29 | 30 | 31 | ||||
Blog Land
